O ruină

Posted: octombrie 26, 2010 in De'ale lui Zurli, Science fiction
Etichete:, , , , , , , , ,

Sunt doar o ruina invelita in iedera verde.  Am caramizi spalacite, am pietre si bolovani de un gri albicios. In pomii din fata mea, unde candva se odihneau pasarile, acum este o imagine gri, incarcata de crengi goale si dezordonate.  Sunt rece si inexpresiva.

Drumul pe unde tu ai pasit in trecut,  acum este ars ca de a acid si nici o floare nu a mai crescut. Peretii pe care i-ai atins sunt negri. Locurile pe care le-ai privit sunt acum pustii ca si mine. De ce te-am lasat sa pasesti ? De ce te-am lasat sa ma privesti ? De ce te-am lasat sa ma atingi ? TU AI FOST …

Imi este frica de lumina. Norii care plutesc mereu peste mine sunt atat de odihnitori si ma afunda in starea mea dureroasa si placuta. Privesc, in urma, la razele de soare ce au mangaiat candva acest loc si parca nu le-as mai vrea inapoi. A inceput sa ploua si caramizile-mi sunt lucioase ca sticla. De ar spala ploaia asta tot, absolut tot. Vantul bate atat de puternic incat pasarile din zare par niste biete frunze negre.  Sa spele tot, sa mature tot, sa incetez sa mai exist in forma asta, sa incetez… sa ma risipesc, sa ma rup in milioane si milioane de atomi si sa ma recladesc altundeva.

Am obosit, m-am resemnat, am sa renasc … dar nu azi. Azi sunt ruina, azi te astept, azi mai visez.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s